Lectii de viata

Zilele astea am invatat o lectie de viata. Mereu ziceam ca e cel mai bine sa inveti din experienta altora ca sa nu ai de suferit tu. Insa asa de bine stiam teoretic, mai greu mi-a fost cu practica. Am picat examenul. Cand sa invat din teorie si din practica altora, m-am aruncat cu capul inainte – nu, cu inima, ca de era cu capu’ ma trezeam mai devreme – si cand cei care tin la mine ma invatau de bine, eu nu si nu ca-s mai desteapta. Si uite-asa am ajuns sa imi ranesc cei mai buni prieteni si sa ii pierd. Mi-am invatat lectia. Nu poti sa ingrijesti si sa iti pese de toti, cel putin nu la fel. Asa ca, fratilor, nu incercati sa faceti pe vitejii si sa le faceti voi pe toate. Ci punteti-va prioritatile in ordine, alegeti care sunt persoanele cele mai importante si de ele sa va pese si sa va ingrijti. Insa alegeti bine, ganditi-va si studiati mult pe cei din jur, ca sa nu ajungeti sa primiti lovitura exact de la cei pentru care sacrificati cel mai mult. Alegeti sa va pese si sa ajutati pe cei care vor sa fie ajutati. Alegeti sa ajutati pe cei care nu musca mana care au hranit-o.
Mie mi-a pasat… mi-a pasat prea mult si am pierdut. Am pierdut pentru ca nu am stiut sa apreciez pe cei care ma iubesc, nu am stiut sa ingrijesc relatiile cu cei care se implicau.
Acum regret, insa, se paote sa fie prea tarziu… Ma rog totusi sa mai pot recupera ceva si sa primesc iertare.